Poporul romanesc s-a nascut crestin. Sfantul Andrei a venit pe teritoriul patriei noastre si a propovaduit scitilor Evanghelia. Exista si astazi Pestera Sfantului Andrei, biserica unde oficia el slujbele, in apropiere de Constanta, Tomisul de alta data.
Sunt cunoscuti o seama de episcopi in Dobrogea (Scythia Minor), sub jurisdictia celui de la Tomis. In sec. IV-V, crestinismul de la noi a fost in floare. S-au descoperit o seama de obiecte crestine, printre care si un monument funerar, pe care scrie in graca astfel "Aici odihneste Heraclide, anagnost al Sfintei Biserici Catolice". Tot din Dobrogea provine Sf.Ioan Cassian (+435), care a plecat la Bethleeem, apoi la Roma, si a fondat doua manastiri in Marsilia. De asemenea, alt teolog de aici a fost Sf.German, precum si Dionisie Minorul, care a ajuns la Roma pe la anul 500 si a stabilit actualul sistem cronologic de numarare a anilor "de la nasterea lui Christos", cu o eroare de 4 ani.
Totusi, crestinismul nu a putut fi raspandit din Dobrogea. In 106, cand Dacia a fost ocupata de Traian,pe teritoriul Daciei Romane s-au stabilit colonisti veniti din cuprinsul Imperiului Roman, printre care si colonisti de rit latin. Celmai activ misionar in Dacia a fost sf.Niceta,episcop de Remesiana. El avea ritul latin-minor, adica facea Liturghia ca la Roma, cu mici influente locale, plus ca o facea in limba latina.
Dupa venirea slavilor pe territoriul patriei noastre, dupa ce ei s-au increstinat in ritul byzantin de limba slavona, au inceput, prin anul 900, sa introduca, cu forta, ritul slavon-byzantin. A fost o incercare de deznationalizare, care a reusit cu sarbii si bulgarii, dar la noi n-a reusit. Asadar, preotii nostri de rit latin-minor au fost persecutati. S-a descoperit o catacomba (dedesubtul actualei manastiri Tismana), din sec. IX, care pare sa fi adapostit romanii nostri crestini de rit latin. Persecutia era in toi, incat, daca erai auzit rugandu-te in romaneste,puteai pati vatamari corporale. Neavand ce biserici sa frecventeze, romanii frecventau bisericile slave. Dupa un timp, in locul preotilor slavi, s-au succedat preoti romani care cunosteau limba slavona, insa episcopii nu permiteau revenirea la ritul latin-minor.
Fiind de rit byzantin, apartineam deja de patriarhia ecumenica de la Constantinopol. Din aceasta cauza,la schisma din 1054,ne-am separat de Roma, caci si Constantinopolul era despartit de Roma.
In Evul Mediu, Maramuresul era un tinut pur-romanesc vast din NV Transilvaniei, care au fost cucerite de regii maghiari, formandu-se maimulte comitate. Totusi, teritoriile cucerite au ramas cu aceeasipopulatie, cea romaneasca. Dupa formarea poporului ukrainean,in Maramures s-au asezat ukrainieni care, datorita influentelor romanesti, au devenit rutheni (vorbesc un dialect aparte al limbii ukrainiene).
Din acel vast Maramures, acum partea de nord se afla in Ukraina,iar partea de sud in Romania.
Cea mai importanta cetate medievala din Maramuresul medieval era Muncaci (actualul Mukacevo din Ukraina,la 125 km fata de Baia Mare si la 65 km fata de Halmeu). De aceea, la inceputul secolului XV, Teodor Koriatovitch ctitoreste la Muncaci o Manastire cu hramul sf.Nicolae, iar in a 2-a jumatate a sec. XV se infiinteaza aici o episcopie pentru romanii & ruthenii din Maramures. Primul episcop dew Muncaci a fost Luca (+ 1485).
In 1596, la sinodul de la Brest-Litovsk, ucrainienii sud-vestici s-au unit cu Roma. In acelasi an, a fost hirotonit pentru Muncaci ca episcop Ladislau. Insa, pentru ca acesta voia si el sa se uneasca cu Roma, principele calvin Gheorghe Racoltza l-a inlaturat din scaun, si l-a inchis. Au urmat o sumedenie de episcopi la Muncaci, pana in 1633, cand a fost trimis spre hirotonire Vasile Tarascovici, care apoi a fost hirotonit de catre mitropolitul Varlaam. Vasile Tarascovici a pastorit cu 3 intreruperi, iar din inceputul anului 1646 a pastorit in mod definitiv. El avea sediul la Muncaci, dar pastorea tot Maramuresul.
Situatia ortodocsilor romani era dificila. Biserica Ortodoxa impunea limba slavona ca limba liturgica. Preotii si cantorii stiau citi in slavona, dar nu prea stiau continutul textelor liturgice, pentru ca nu intelegeau ce citeau. Cumde predici in slavona nici nu putea fi vorba, mitropolitii ortodocsi s-au ingrijit sa alcatuiasca niste culegeri de predici slavone, numite cazanii. Crestinii de rind veneau la biserica, isi spuneau rugaciunile in limba materna, romana, dar nu intelegeau nimic din slujba sau predica. Taranul roman mergea la biserica: intra bou si iesea vaca. Mitropolitul sirb Savva Brankovitch (care pastorea credinciosii ortodocsi romani din Ardeal), avea sa hotarasca, in 1675 in sinodul de la Alba-Iulia ca limba romana este limba debila si ingusta,interzicand de altfel si folclorul romanesc: horele, colindatul la Craciun, etc.
De fapt, intentiile mitropolitilor sirbi care ne impuneau aceste reguli erau de a ne deznationaliza. S-a mai ivit o noua problema. A aparut calvinismul, care isi desfasura cultul in limba materna, ca atare era ademenitor pentru ortodocsii romani din Maramures sau din alte tinuturi romanesti.
Ucrainienii din regiunea subcarpatica aveau si ei nemultumiri, in special prin faptul ca ucrainienii transcarpatici erau deja uniti cu Roma (in urma cu 50 de ani, la Brest).
Asadar, si subcarpaticii doreau unirea cu Roma. In aceste conditii, intr-un sinod de la Uzhhorod [Ujgorod], din Aprilie 24, 1646, la care a participat si episcopul nostru, Vasile Tarascovici, ne-am unit cu Roma, atat noi, cat si ukrainienii subcarpatici.
Prin unirea cu Roma, de la 24 aprilie 1646, noi am pastrat ritul byzantin, dar mai aveam un mare avantaj: slujbele nu se mai fac in slavona, ci in limba materna, dar am acceptat cele 4 puncte florentine.
Pentru ca sa ne determine sa ne razgandim in privinta unirii cu Roma, mitropolitii ortodocsi hirotoneau episcopi ne-uniti, care erau nomazi, doritori sa se autoinstaleze in scaunul episcopal de la Muncaci.
Dupa moartea episcopului nostru Vasile Tarascovici, episcopul de la Ujhorod a hirotonit in 1689 pentru Maramuresul unit cu Roma (adica, catolic de rit byzantin) un nou ierarh, Iosif Camellis. Acesta a avut un vicar, Isaia, care sa pastoreasca sudul Maramuresului, iar Isaia a ctitorit manastirea de la Bixad, care i-a fost si resedinta.
In 1700, mitropolitul ortodox Athanasie Anghel Popa de la Alba Iulia, se uneste si el cu Roma. In 1701, calvinii manipuleaza cativa tarani ortodocsi, care il asasineaza pe vicarul Isaia de la Bixad-Oas.
